Nu obișnuiesc să citesc romane de dragoste. Nu neapărat ca nu mi-ar plăcea ci, probabil, pentru că (încă) nu mă identific cu personajele principale.
Doamna profesoara de limba română, coordonatoare a cercului de lectură al liceului ne-a propus însă unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste pe care le-am citit până în prezent: " Țara zăpezilor" (apropo de ninsorile care ne împresoară în luna de după Marte, ca să parafrazez titlul unei poezii de Nichita Stanescu), de Yasunari Kawabata. Această carte mi-a plăcut atât de mult, încât am citit și un alt roman al aceluiași autor: "O mie de cocori".
Ambele romane japoneze au ca temă principală, evident, iubirea. Dar ceea ce le conferă unicitatea, dincolo de faptul că prezintă felul în care oamenii percep dragostea într-o cultură total diferită de cea europeană, este modul în care ezitările personajelor ilustrează mecanismele îndrăgostirii. Practic, sunt două cărți despre cum se îndrăgostește un barbat de o femeie și o femeie de un bărbat.
Da, dragostea se opune logicii, deoarece are o natură emoțională, iar emotiile se dezvoltă undeva foarte departe de tot ceea ce construieşte rațiunea, astfel încât existența unui anume mecanism după care ar lua nastere dragostea pare imposibilă. Explicația psihologică a iubirii este însă următoarea: ființa de care te îndrăgostești este o proiecție a idealului tău feminin sau masculin. Nu idealul prefigurat de rațiune, în funcție de dorințele personale, normele sociale ş.a.m.d., ci idealul pe care l-a dezvoltat inconștientul tău, în funcție de experiențele pe care le-am trăit. Astfel, el este o combinație între persoanele cu care am luat contact în frageda copilărie şi ale căror imagini ni s-au întipărit în straturile cele mai timpurii ale memoriei. Pentru că ei sunt cei pe care i-am observat si introiectat ca modele pentru prima dată, inconștientul decide că aşa arată trebuie să fie un barbat sau o femeie. romanul meu preferat, "Frații Karamazov", Dimitri îi spune fratelui său, Alexei, că frumusețea este ceva de nepătruns. Un om poate porni în viață cu idealul Madonei, și să sfârșească adorând idealul Sodomei, chiar dacă știe că idealul său nu corespunde celui universal acceptat.
Unul dintre pasajele superbe atât din punctul de vedere al mesajului, cât și din punct de vedere estetic, în " Țara zăpezilor", este cel în care Shimamura, eroul romanului, se îndrăgostește de Yokko, o fată cu care călătorește în același tren spre regiunea înzăpezită în care aceasta locuiește. Pe scaunele din fața lui Shimamura stau ea şi tânărul pe care aceasta îl îngrijește. El este irascibil, se poartă urât, iar Yokko își dă silința să îi facă pe plac, fără niciun rezultat. Shimamura consideră că " esență feminității este zădărnicia". Dintre elementele naturii, el este fascinat de munte, pe care îl percepe ca impunător, grandios, un colos de o frumusețe nemaipomenită. Cu alte cuvinte, muntele este pentru el un simbol al idealului. Călătoria desfăşurându-se noaptea, în funcție de felul în care se profilau pe fereastră luminile de afară și din tren, imaginea care se formau succesiv pe geam erau fie peisajul natural al muntelui, fie cea a lui Yokko având grijă de bărbat. Shimamura, a cărui natură sensibilă suprapune cele două imagini, o percepe pe Yokko ca fiind idealul feminin, și se îndrăgostește de ea. Măreția, superioritatea femeii constă pentru el tocmai în zelul cu care își îndeplinește îndatoririle, deși natura lor este zadarnică.
În romanul " O mie de cocori", la o ceremonie a ceaiului, care are un rol semnificativ în cultura japoneză ,organizată de maestra Chikako, Kikuji, fiul unui mare maestru de ceremonii, o observă pe domnișoara Inamura. Ceea ce îi atrage atenția la ea este eşarfa sa portocalie, decorată cu celebrul motiv al cocorilor în zbor, simbol al liniștii, al ritmului naturii urmat cu strictețe. Nu numai frumoasă la chip , ci și grațioasă, ea cunoaște în cele mai mici detalii pașii din care este compus ritualul preparării ceaiului. Chikako îi chemase pe cei doi tineri tocmai pentru a le face cunoștință, în vederea unei viitoare căsătorii. Kikuji îi rezervă un loc în suflet, admițând că este cu totul deosebită față de femeile pe care le întâlnise până atunci.
Ceva intervine însă în sufletele celor două personaje masculine. Shimamura călătorește până în tărâmul zăpezilor pentru a o întâlni pe iubita sa, gheișa Komako, pe care o cunoscuse înainte să o vadă pe Yokko. Și ea, prin însăși meseria sa, ilustrează zădărnicia, dobândind cunoștințe din toate domeniile numai pentru a le face pe plac clientilor . Dragostea lor se menține intactă deoarece nu se consumă. Intre cei doi nu are loc altceva decât pur dialog. Komako își da seama că intensitatea iubirii dintre ei s-ar stinge, astfel încât i se opune cu înverșunare. Cele mai frumoase trăiri emoții au loc în imaginarul celor doi îndrăgostiți. Legătura fizică lipsind, atât Shimamura, cât și Komako, pot oscila proiectând idealul sexului opus atât unul în celălalt, cât şi în Yokko, în cazul lui, și în alt bărbat, în cazul femeii. Cu toate acestea, revin mereu unul la celălalt. Relația dintre Yokko și Shimamura rămâne una distantă. Iar Komako lucrează în același loc. Yokko se angajează și ea acolo, la bucătărie, iar intre cele două se dezvoltă un conflict înăbușit, a cărui natură este neobișnuită.
În "O mie de cocori", situația este şi nai complicată. La ceremonie sunt prezente doamna Ora, care fusese amanta răposatului său tată, și fiica ei din prima căsătorie. Mai mult, însăși Chikako fusese amanta maestrului, însă doar pentru o scurta perioadă de timp. Acestea sunt femeile care i-au marcat copilăria, căci, foarte ciudat, Chikako devine prietena mamei lui Kikuji, iar lupta pentru dragostea tatălui său nu se duce intre mama sa și doamna Ota, ci între cele două amante. O imagine care îl obsedează pe Kikuji este cea a sânului lui Chikako, pe care îl vede în copilărie. Aceasta are o pată, un semn din naștere, din cauza căruia muma lui Kikuji crede că aceasta nu s-a măritat niciodată. Astfel, pentru Kikuji, simbolul feminin este pătat, damnat, umbrit de acest semn. El afirmă adeseori că, dacă nu ar fi fost Chikako și doamna Ota în preajmă, deznodământul relației sale cu domnișoara Inamura ar fi fost altul. Dacă nu era și așa îndeajuns de complicat, tânărul se îndrăgostește de doamna Ota, pe care a asociat-o cu idealul feminin din cauza tatălui său și are o relație sexuală cu aceasta. Cuprinsă de remușcări, femeia se sinucide, conștientă ca ceea ce a avut loc intre ei doi îl va determina pe Kikuji să o refuze pe Inamura și îi va distruge viața. Simtindu-se vinovat, Kikuji o idealizază, și dezvolta o relație cu fiica ei, care încearcă sa se convingă și sa îl convingă că doar mama sa e răspunzătoare de decizia ei, dar este măcinată de suferință și de teama de a nu sfârși chinuită de păcate, ca doamna Ota. Fata îi dă vasul de ceai al mamei sale lui Kikuji, iar acesta vede în el o rămășiță a femeii, pe care o idealizază. Treptat, dragostea pentru doamna Ota se transfera către fiică, însă aceasta, ca și Komako lui Shimamura, i se opune, determinandu-l să o idealizeze, în contrast cu impuritatea feminității lui Chikako.
Două obiceiuri în jurul cărora sunt construite poveștile sunt, în cazul primului, cel al domnișoarelor care își petrec tinerețea cosând cămăși bărbătești pe care le albesc în zăpada, pentru zestre și, evident, cel al preparării ceaiului, în cel de-al doilea. Ce simbolizează zăpada și bolurile de ceai, de ce are loc prima istorisire într-un ținut izolat intre nămeți și în ce constă deznodămintele sfâșietoare ale relațiilor dintre personaje , va invit sa aflați citind cele două romane, scurte, dar concentrate.
Unul dintre pasajele superbe atât din punctul de vedere al mesajului, cât și din punct de vedere estetic, în " Țara zăpezilor", este cel în care Shimamura, eroul romanului, se îndrăgostește de Yokko, o fată cu care călătorește în același tren spre regiunea înzăpezită în care aceasta locuiește. Pe scaunele din fața lui Shimamura stau ea şi tânărul pe care aceasta îl îngrijește. El este irascibil, se poartă urât, iar Yokko își dă silința să îi facă pe plac, fără niciun rezultat. Shimamura consideră că " esență feminității este zădărnicia". Dintre elementele naturii, el este fascinat de munte, pe care îl percepe ca impunător, grandios, un colos de o frumusețe nemaipomenită. Cu alte cuvinte, muntele este pentru el un simbol al idealului. Călătoria desfăşurându-se noaptea, în funcție de felul în care se profilau pe fereastră luminile de afară și din tren, imaginea care se formau succesiv pe geam erau fie peisajul natural al muntelui, fie cea a lui Yokko având grijă de bărbat. Shimamura, a cărui natură sensibilă suprapune cele două imagini, o percepe pe Yokko ca fiind idealul feminin, și se îndrăgostește de ea. Măreția, superioritatea femeii constă pentru el tocmai în zelul cu care își îndeplinește îndatoririle, deși natura lor este zadarnică.
În romanul " O mie de cocori", la o ceremonie a ceaiului, care are un rol semnificativ în cultura japoneză ,organizată de maestra Chikako, Kikuji, fiul unui mare maestru de ceremonii, o observă pe domnișoara Inamura. Ceea ce îi atrage atenția la ea este eşarfa sa portocalie, decorată cu celebrul motiv al cocorilor în zbor, simbol al liniștii, al ritmului naturii urmat cu strictețe. Nu numai frumoasă la chip , ci și grațioasă, ea cunoaște în cele mai mici detalii pașii din care este compus ritualul preparării ceaiului. Chikako îi chemase pe cei doi tineri tocmai pentru a le face cunoștință, în vederea unei viitoare căsătorii. Kikuji îi rezervă un loc în suflet, admițând că este cu totul deosebită față de femeile pe care le întâlnise până atunci.
Ceva intervine însă în sufletele celor două personaje masculine. Shimamura călătorește până în tărâmul zăpezilor pentru a o întâlni pe iubita sa, gheișa Komako, pe care o cunoscuse înainte să o vadă pe Yokko. Și ea, prin însăși meseria sa, ilustrează zădărnicia, dobândind cunoștințe din toate domeniile numai pentru a le face pe plac clientilor . Dragostea lor se menține intactă deoarece nu se consumă. Intre cei doi nu are loc altceva decât pur dialog. Komako își da seama că intensitatea iubirii dintre ei s-ar stinge, astfel încât i se opune cu înverșunare. Cele mai frumoase trăiri emoții au loc în imaginarul celor doi îndrăgostiți. Legătura fizică lipsind, atât Shimamura, cât și Komako, pot oscila proiectând idealul sexului opus atât unul în celălalt, cât şi în Yokko, în cazul lui, și în alt bărbat, în cazul femeii. Cu toate acestea, revin mereu unul la celălalt. Relația dintre Yokko și Shimamura rămâne una distantă. Iar Komako lucrează în același loc. Yokko se angajează și ea acolo, la bucătărie, iar intre cele două se dezvoltă un conflict înăbușit, a cărui natură este neobișnuită.
În "O mie de cocori", situația este şi nai complicată. La ceremonie sunt prezente doamna Ora, care fusese amanta răposatului său tată, și fiica ei din prima căsătorie. Mai mult, însăși Chikako fusese amanta maestrului, însă doar pentru o scurta perioadă de timp. Acestea sunt femeile care i-au marcat copilăria, căci, foarte ciudat, Chikako devine prietena mamei lui Kikuji, iar lupta pentru dragostea tatălui său nu se duce intre mama sa și doamna Ota, ci între cele două amante. O imagine care îl obsedează pe Kikuji este cea a sânului lui Chikako, pe care îl vede în copilărie. Aceasta are o pată, un semn din naștere, din cauza căruia muma lui Kikuji crede că aceasta nu s-a măritat niciodată. Astfel, pentru Kikuji, simbolul feminin este pătat, damnat, umbrit de acest semn. El afirmă adeseori că, dacă nu ar fi fost Chikako și doamna Ota în preajmă, deznodământul relației sale cu domnișoara Inamura ar fi fost altul. Dacă nu era și așa îndeajuns de complicat, tânărul se îndrăgostește de doamna Ota, pe care a asociat-o cu idealul feminin din cauza tatălui său și are o relație sexuală cu aceasta. Cuprinsă de remușcări, femeia se sinucide, conștientă ca ceea ce a avut loc intre ei doi îl va determina pe Kikuji să o refuze pe Inamura și îi va distruge viața. Simtindu-se vinovat, Kikuji o idealizază, și dezvolta o relație cu fiica ei, care încearcă sa se convingă și sa îl convingă că doar mama sa e răspunzătoare de decizia ei, dar este măcinată de suferință și de teama de a nu sfârși chinuită de păcate, ca doamna Ota. Fata îi dă vasul de ceai al mamei sale lui Kikuji, iar acesta vede în el o rămășiță a femeii, pe care o idealizază. Treptat, dragostea pentru doamna Ota se transfera către fiică, însă aceasta, ca și Komako lui Shimamura, i se opune, determinandu-l să o idealizeze, în contrast cu impuritatea feminității lui Chikako.
Două obiceiuri în jurul cărora sunt construite poveștile sunt, în cazul primului, cel al domnișoarelor care își petrec tinerețea cosând cămăși bărbătești pe care le albesc în zăpada, pentru zestre și, evident, cel al preparării ceaiului, în cel de-al doilea. Ce simbolizează zăpada și bolurile de ceai, de ce are loc prima istorisire într-un ținut izolat intre nămeți și în ce constă deznodămintele sfâșietoare ale relațiilor dintre personaje , va invit sa aflați citind cele două romane, scurte, dar concentrate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu