Conform DEX, arta este ”activitatea omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific”. Există însă și o altă ”activitate” a omului, prin care acesta contrazice price formă de instituționalizare , teorie sau principiu estetic ce ar limita experiența actului artistic. Aceasta este arta experimentală.
După cum sugerează însăși numele acestei practici, creatorii de artă experimentală încearcă metode și materiale inedite, chiar stranii pentru a produce ”frumosul”. Pentru că ceea ce denumim ”frumos” nu se găsește numai în armonie, perfecțiune vizuală, ci și în frământare, zbucium, disperare. Spre exemplu, în poemul său ”Ca să faceți un poem dadaist”, Tristan Tzara, românul care a inițiat acest curent artistic experimental, susținător al absurdului, nihilismului și al negării, definește poezia experimentală:
”Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.”
Una dintre cele șapte arte în care s-a experimentat este muzica. Un exemplu de muzică experimentală este cea concretă. În compozițiile clasice, o idee, un concept, este transformat într-un sunet. Astfel, sunetul devine o expresie a unei idei, ea fiind cea care îi dă naștere. În cadrul compozițiilor ”concrete”, sunetele devin ”entități” de sine stătătoare. Sunete preluate din viața de zi cu zi, cum ar fi cel al șinelor de tren, voci difuze, un scârțâit de ușă etc, sunt integrate într-un tot unitar. Ele nu au fost generate de nicio idee, ele există concret, aparte de creativitatea unui compozitor, de aici și denumirea lor. Transmițând ceva prin ele însele, sunetele concrete dau naștere ideilor, și nu invers. Pionierul acestui gen este Pierre Schaeffer, compozitor francez născut în 1910. Alte creații muzicale experimentale sunt incluse în linkuri-le de mai jos:
Philip Glass - Sesame Street - Geometry of Circles ( felul în care sunetele sunt ”geometrizate”, pentru a li se arăta perfecțiunea, mi se pare o idee de geniu).
Și artele vizuale au latura lor experimentală. Filme aparținând perioadei Dada, cum ar fi ”Entr acte”, al lui Rene Clair și ”Baletul mecanic”, al lui Man Ray, ambele apărute în 1924, sau ”Venom and Eternity”(1952), al lui Isidore Isou, aparținând mișcării avant-garde. În pictură, s-a manifestat și mai timpuriu. Iată un exemplu:
Edgar Degas, "Les Danseuses Bleues" (1890).
În concluzie, arta este expresia unei trăiri, creatoare de frumos prin oferirea unei reprezentări concrete a abstractului sufletesc. Cu cât suntem mai diferiți unii față de ceilalți, cu atât trăirile noastre pot fi exprimate prin mijloace mai diverse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu